Din titlu știu deja că este o rețetă despre care sigur ați auzit sau citit undeva, și pe care, se prea poate, să o fi făcut deja. Acum, mai jos, nu o să găsiți o rețetă nemaiîntâlnită până acum de cornulețe cu gem, ci una strânsă, cu ascultare și băgare de seamă, de pe la câteva gospodine din sat, că doar o rețetă tradițională înseamnă o rețetă care ascunde câte o mică taină în fiecare bucătărie în care ajunge să fie făcută.
Astfel, fiind o rețetă culeasă de pe la mai multe gospodine din sat, fiecare a venit cu un ingredient în plus sau în minus în ceea ce privește cornulețele cu gem. În plus, fiind o rețetă destul de veche, făcută și refăcută de atâtea ori prin bucătăriile de aici încât nimeni nu mai ține minte numărul, când vine vorba de cantitate, am auzit foarte des termenul de „se pune la ochi” – adică, gospodinele de aici nu mai stau să cântărească fiecare gram de smântână, untură sau făină, ci pun după cum decide memoria vizuală – o super-putere transmisă între ochi, papilele gustative și înțelepciunea culinară.
Așa că, în misiunea mea greoaie de a pune pe foaie o rețetă și numai una, am adunat și împărțit toate numerele din cantități și am ajuns, cu chiu cu vai, la un factor comun – deci punem și noi „la ochi”, dar la ochii care văd cântarul, nu altfel, și facem uite așa:
Pentru frământat:
- 250g de făină (însă dacă vi se pare că aluatul este puțin prea subțire sau prea lipicios, puteți oricând adăuga câteva linguri de făină în plus)
- 100g -150g untură (se poate folosi și unt, dar să fie mai gras)
- 60g zahăr (după cum am fost sfătuită, cu cât zahărul este mai fin, cu atât mai bine – ba chiar se poate folosi și zahăr pudră)
- Un ou
- 3 – 4 linguri de smântână (de preferat, tot cu o concentrație mai mare de grăsime)
- 3 – 4 linguri chișleac (iaurt – pus pentru a face cornulețele mai fragede)
- O linguriță praf de copt
- Coaja de la o lămâie (se poate pune și jumătate, după bunul gust)
- Un plic zahăr vanilat (unele gospodine mai pun și puțină esență de vanilie)
- Un praf de sare
Pentru umplutură:
- 150g gem de prune
Pentru deasupra:
- Zahăr pudră
Cum se pregătește?
Luăm un castron dolofan (în care suntem siguri că încape tot) și punem prima dată făina, după care zvârlim și restul ingredientelor. Frământăm bine, bine, până se obține un aluat moale. Aluatul se poate împărți în două moghiluțe egale, pentru a fi mai ușoară modelarea lui mai târziu. Moghiluțele se acoperă cu o folie și sunt trimise la rece pentru 30-40 de minute.
După ce sunt scoase, luăm planșeta și sucitorul și ne dăm pe treabă: moghiluțele de aluat se întind pe rând pe planșeta pudrată cu făină, într-o foaie subțire, se taie triunghiuri mici și se ung cu umplutură. Formele se rulează cu grijă și se pun într-o tavă cu hârtie de copt, după care sunt date la cuptor, la foc potrivit (cca 180 de grade), pentru 15-20 de minute, sau până când vedem cornulețele dolofane că se rumenesc ușor deasupra.
Când sunt gata, le scoatem din cuptor, așteptăm cât să se răcească puțin, după care presărăm zahărul pudră pe ele. (La noi totuși se ia o pungă mică de plastic în care se pune zahărul pudră și se zvârl acolo cornulețele, se zgâlțâie punga bine de două-trei ori, după care cornulețele sunt scuturate puțin și scoase pe o farfurie).
Câteva secrete „prăjiturești” furate de pe la gospodine în ceea ce privește cornulețele noastre:
- Dacă se folosește unt în locul unturii, acesta să conțină o cantitate cât mai mare de grăsime
- Ingredientele să fie cât mai reci
- Zahărul folosit să conțină granulație cât mai mică, sau să fie folosit chiar zahăr pudră
- Frământarea să se facă pe cât de rapid se poate, pentru a nu se încălzi prea tare aluatul
- Aluatul trebuie să stea la frigider pentru cel puțin 30 de minute
- *Una dintre ele chiar mi-a spus că puțin vin alb în compoziție face cornulețele și mai fragede*
Un aspect mai puțin știut al cornulețelor cu magiun:
Acestea pot fi consumate și de cei care au diabet. Cum se poate face acest lucru? Scoatem cele 60g de zahăr și plicul de zahăr vanilat din compoziție și folosim magiun sau gem fără zahăr. Astfel, când sunt scoase din cuptor, cornulețele simple pot fi mâncate și de aceștia, iar pe celelate putem să punem puțin mai mult zahăr pudră – astfel, toți cei dragi nouă vor putea fura un cornuleț cu gem din farfurie.