Cornulețele cu gem, ori magiun de exemplu, sunt găsite foarte des pe mesele de aici în perioada sărbătorilor, oricare ar fi ele. Și știu că sunt pe mesele oamenilor locului de când eram mică, fiindcă le intram în case cu papucii plini de omăt când mergeam la colindat și cornulețele erau aproape în fiecare farfurie care îmi era întinsă. Iar mâna mea rar se abținea din a le lua. Fie erau duse la gură direct, fie băgate în traistă, pentru când ajungeam acasă ori mă prindea foamea pe drum.
Și se făceau atât de des, cel mai probabil, datorită simplității lor – că se punea ce se găsea mai ușor pe lângă casă: untură, lapte, ouă, făină, o țârucă de zahăr.
Noi însă astăzi am adus cornulețele cu magiun și în post, ca să ne treacă pofta de ele până ajungem la mesele bogate, și să facem să treacă postul și treaba prin bucătărie un pic mai ușor, că doar ceva dulce și bun e tare bine primit în orice zi.
O să fie nevoie de următoarele ingrediente pentru cornulețele noastre de post:
- 200 gr de margarină (la pachet)
- 150 gr de zahăr
- 200 ml de apă minerală
- un plic praf de copt
- esență de vanilie
- lămâie
- un praf de sare
- cca 600 gr de făină
- Magiun de prune fără zahăr
- Ulei
- Zahăr pudră
Cum procedăm?
Prima dată luăm margarina la pachet – un ingredient de nădejde în bucătărie, în special în post, chiar dacă pare că nu și-ar găsi locul în gastronomia zonei. Se taie cubulețe mai mici, ca să se topească mai ușor, și se pune la foc.
Aici, puteți fie să o topiți în baie de aburi (se pune oala cu margarină peste o altă oală, în care fierbe apă), ori se poate pune direct pe foc, însă flacăra să fie mică și grijă mare să nu plecați de lângă ea și să amestecați încontinuu.
După ce s-a topit frumos, o punem într-un bol. Aici, o lăsăm să mai scadă din temperatură, apoi punem cele 150 gr de zahăr și fie amestecăm repede și bine cu un tel, fie luăm mixerul. Noi am luat mixerul, este varianta mai rapidă, dar și mai sigură, deoarece margarina topită trebuie să fie omogenizată bine în aluat, ca să iasă cornulețele fragede, să nu se întărească după coacere. Amestecăm zdravăn până se împletesc toate – ca să dăm și un timp – undeva în jur de 5 minute.
Continuăm apoi cu esența de vanilie, praful de sare, și coaja rasă de la o lămâie, pe care le împreunăm cu mixul din bol. Luăm acum un tel, ori o lingură de lemn, și le învârtim pe toate.
După ce s-au împletit și acestea, punem cei 200 ml de apă minerală, se mai dă o învârteală și venim cu făina și praful de copt. Înainte să le punem peste compoziția din bol, noi le-am împreunat pe acestea două. Dacă întrebați doamnele zonei, o să spună că praful de copt își face efectul mai bine atunci când e pus la un loc cu făina.
Așa că, începem a le presăra, cu cân și grijă, peste ce am trebăluit acolo în bol. S-ar putea să fie nevoie să vă suflecați mânecile, ca să nu lucrăm cotozât, cum se mai spune pe aici. Adică să nu ne murdărim hainele, că-i loc de sfadă în odaie.
După ce s-au amestecat bine toate, trebuie să avem în fața noastră un aluat molicel, dar nu lipicios. Dacă vedem că este lipicios, se mai adaugă un pic de făină. Rețetele locului sunt multe făcute la ochi, și ochiul mai dă de furcă la cântar.
Când ajungem la consistența dorită, se ia bolul, se acoperă cu o folie și se dă la rece, în frigider. Acolo îl lăsăm cel puțin 30 de minute.
Când timpul a trecut, îl scoatem și împărțim totul în moghiluțe. Acestea se întind apoi cu sucitorul, și se taie în triunghiuri cât se poate de egale. Le umplem cu magiun de prune fără zahăr, ori cu gem, le rotim cu spor, și le punem într-o tavă – fie unsă cu ulei, fie cu hârtie de copt.
Desigur, se poate pune în interior și o compoziție făcută din magiun, cu nucă măcinată și un strop de rom, ori chiar rahat dulce sau alte tipuri de dulceață.
Se ia tava și se pune apoi în cuptorul preîncălzit, la 180 de grade, după care le lăsăm molcom la făcut până se rumenesc pe deasupra și devin aurii.
Le scoatem cu grijă, le lăsăm la răcit, apoi le tăvălim prin zahăr pudră. În final, fiecare cum poftește pe lângă farfurie.