Dacă ați ajuns prin Bucovina și ați reușit să dați de gustul delicios al sarmalelor tradiționale, facute în frunză de curichi, păi atunci este neapărat nevoie să vă povestim și câte ceva despre cum curichiul acesta poate fi folosit în alte moduri, la fel de delicioase.
Un astfel de deliciu în farfurie este rața în curichi cu mămăligă.
 

Cum se pregătește?

Va fi nevoie de:

● Rață (noi folosim una întreagă, că suntem numeroși pe lângă masă)
● O căpățână de curichi (varză murată)
● O ceapă mare, sau cca 3 cepe verzi, din grădină
● Foi de dafin
● Cimbru
● O cană de apă

Pentru mămăligă – mălai
Dacă se face mămăligă de barabule, atunci:
● Cartofi (depinde câți pofticioși aveți la masă și cât de mare doriți să iasă – noi am folosit 5 cartofi)
● Făină de porumb
● Făină de grâu
● Sare

Cum se prepară?

Spălăm și pregătim rața – noi am pus-o pe toată, fără organele din interior, și am secționat-o pentru a fi mai ușor de împărțit după, în farfurii.
Luăm apoi o oală adâncă, și punem rața în ea, deoarece trebuie puțin coaptă înainte să fie împreunată cu curichiul. Nu este nevoie să punem nimic în oală, deoarece rața are destul de multă grăsime, iar în momentul în care este dată pe foc, aceasta o să lase o parte din grăsime în tigaie – o coacere în suc propriu, dacă se poate numi așa.
Acum, mi s-a spus că rața ar trebui coaptă așa „cât să i se dea culoare”, după care luăm fie o ceapă mare, grăsună, și o tăiem cubulețe mici, pe care le zvârlim mai apoi peste rață, fie luăm cca 3 cepe verzi, pe care le tăiem tot mărunt, cu codițe cu tot, și tot peste rață le dăm. Desigur, dacă nu vă puteți decide între cele două, se poate oricând pune puțin din fiecare.
După ce le-am împreunat pe cele două, luăm o lingură de lemn și le amestecăm puțin, câteva minute, din când în când, cât să se înmoaie puțin și ceapa pe lângă rață.

Acum vine partea mai dezordonată - curichiul (varza murată), e scos din moarea în care a stat el ascuns în cămară și ne punem pe tocat. Ar trebui tăiat în așa fel încât să fie ușor de manevrat în farfurie și mai apoi înfulecat, așa că, dacă vi se pare că fâșiile sunt puțin prea lungi, mai scurtăm din ele.
Luăm astfel tot ce am tocat și punem cu toată inima, cu zeamă de curichi cu tot, peste rața noastră din oală. Peste ele mai punem o cană de apă, 3 foi de dafin și puțin cimbru. Sarea nu va fi folosită în preparatul acesta deoarece curichiul are destulă sare de la zeama de moare în care a fost pus.
Dacă gustați frunzele și observați că sunt puțintel prea sărate pentru gustul dumneavoastră, se pot clăti puțin sub un jet de apă, sau într-un castron.
Punem apoi capacul și le lăsăm molcom la făcut.

Acum, puteți să pregătiți mămăliga normală, ca de obicei, sau puteți să împreunați rața cu ceva puțin mai special, mai exact – mămăligă de barabule.
Ce e diferit la mămăliga de barabule este că, pe lângă gustul aparte pe care în primește de la cartoful fiert, aceasta are o textură specifică, este mult mai cremoasă, mai fină, aș zice, în comparație cu cea făcută doar cu mălai, și se face de obicei după ce e gata rața și oala e dată deoparte de pe foc, ca să nu se răcească sub prosop.
 

Să vedem totuși cum se pregătește:

Cartofii sunt curățați și tăiați în cuburi de mărime medie - forma să fie mai mare decât, spre exemplu, a celor ce sunt puși în borș. Într-un ceaun punem puțină apă cu sare (cam o linguriță) și punem cartofii - apa ar trebui să treacă puțin peste ei - și îi lăsăm la fiert.    
Când sunt fierți începem să îi bătăluim cu un bătălău de lemn.
Arată ca un zdrobitor de cartofi, cu care facem noi piure în zilele noastre, însă fără găuri - astfel, barabulele o să fie bătute, însă o să rămână și bucățele mai mărișoare prin mămăligă, pe care le vom găsi și savura mai târziu.
În timp ce bătăluim, o să punem și 2 linguri de făină de grâu și făină de porumb cât cuprinde, cât să lege totul împreună ca de mămăligă.
Continuăm tot cu bătălăul, nu luăm făcălețul de mămăligă, până se împletește totul. Apoi, ca la mămăliga obișnuită, răsturnăm totul pe un fund de lemn, cu o mișcare rapidă dar grijulie. 

Acum, știu că cel mai probabil din farfurie o să se termine cam tot, însă, dacă ajungeți la sfârșit și observați că a rămas oțârucă de zeamă în farfurie, sfatul meu este să puneți mâna pe blid și să îl duceți direct la gură - zeama aia, dacă întrebați mâncătorii credincioși de curichi cu carne, poate fi ori cea mai bună parte din preparat, ori cel mai bun mod de a termina tot din farfurie.

Dar rămâne doar să încercați și să decideți dumneavoastră ce parte, din tot ce v-am prezentat eu, a bucurat gura mai tare.