Știm deja că în zona Bucovinei ciupercile fac parte din baza strașnică a gastronomiei locale, și că sunt folosite, de cele mai multe ori, cu o imaginație și o reinventare de îți lasă gura apă. Iar cand nu sunt folosite așa, sunt pe mâna bunicilor – ele nu le reinventează, dar știu cel mai bine ce-i bun și ce te face „gras și frumos”.
Așa că, în reinventarea unei rețete de post, de să te țină gras și frumos cât carne nu-i pe masă, și anume a ciupercilor cu ceapă, mujdei și mămăliguță, a apărut, delicios de după colțul mesei, puiul.
Hribul, atât în rețeta noastră, cât și în general, are un gust-amprentă greu de confundat. Este aromat, specific în rotunjimea lui grăsună, și se poate regăsi începând de la zacuștile cu hribi, până la hribii din preparatul nostru, cu smântână – iar gustul pe care aceștia îl au când sunt împletiți cu puiul, smântâna și mămăliguța, pregătite la foc iute, aprinde o poftă ce poate fi oprită doar de la porția doi sau trei.

De ce este nevoie?

• 4 pulpe dezosate (sau 4 bucățele de piept de pui)

• 400g-500g de hribi

• 400ml smântână

• O ceapă

• Un morcov

• 3, 4 căței de usturoi

• Verdeață – pătrunjel și mărar, verzi sau uscate

• O foaie de dafin

• Ulei

• Sare și piper

Acum, voi descrie cum am văzut eu pe cele mai cu experiență făcând rețeta, când am mai tras câte un ochi pe furiș în bucătărie, în momentul în care spectacolul de pe foc avea loc, și vine cam așa.
Hribii, făcuți ca la noi, se pun întâi la fiert – de cu toamnă sunt de obicei spălați, curățați, dar de cele mai multe ori puși cruzi la frigider, pentru a păstra esența gustului lor cât mai mult – așa că trebuie fierți, la foc iute, cca 40-45 de minute, fiind apoi scurși de apă.
Puiul se pune în cratița cu ulei, la prăjit, dar nu singur, ci cu puțină sare și puțin piper. Se lasă să se răstoarne pe o parte și pe cealaltă până își schimbă culoarea – doar așa nițel, câteva minute, după care îl împreunăm cu ceapa tăiată mărunt, usturoiul tăiat felii și cu morcovul dat pe răzătoare. Acum, desigur, dacă doriți ca apariția morcovului în farfurie să fie mai cu băgare de seamă, atunci puteți să îl tăiați diferit – de exemplu, tăiem morcovul pe lungimea lui, apoi continuam prin a-l felia subțire.

Când totul începe să se agite în cratița noastră, aducem și actorul principal al gustului din rețeta noastră: hribii. Aceștia sunt tăiați în bucățele mici și zvârliți peste pui. O să punem și peste aceștia puțină sare, piper și foaia de dafin, dar și câteva linguri de apă. În ceea ce privește capitolul hribi al rețetei noastre, aici va trebui să acordăm puțin mai multă atenție – o să avem la noi lingura de lemn, sau o spatulă, cu care o să amestecăm în ciuperci, deoarece, știm prea bine, acestea sunt tare șirete și într-un minut de neatenție iau toată apa din tigaie și se ard. Așa că, ochii ageri de bucătar să fie pe ele și cana cu apă la îndemână – va trebui să mai adăugăm câte puțin, din când în când.

Dacă le-am pus la foc potrivit, și am avut grijă să le îmbătăm bine cu lingura de lemn, ciupercile noastre ar trebui să fie gata în vreo 10 minute, dar puteți oricând să furați un hrib din tigaie – așa o sa fim siguri când sunt gata și dacă gustul e potrivit.
Acum, pentru marele final al deliciului din tigaie, luăm și smântâna.
În cei cca 400 ml de smântână o să punem două, trei linguri de apă și amestecăm bine, după care turnăm totul peste nebunia noastră din tigaie. Mai lăsăm să joace în tigaie pentru trei-patru minute, după care, când este aproape gata, punem și verdeața. Luăm totul de pe foc și, cât o lăsăm să se răcească puțin, punem de o mămăligă în ceaun, ca să putem ajunge cu deliciul acestui preparat până la capăt.

Alternative

Deși hribii lasă gustul-amprentă deosebit în această mâncărică de pui cu smântână, puteți să înlocuiți ciupercile cu ceva mai la îndemâna dumneavoastră, și poate mai ușor de preparat, de exemplu ciuperci champignon. Acestea se găsesc de cele mai multe ori cu ușurință în magazine, și nu necesită timpul de fierbere de care au nevoie hribii. Dar, desigur, trebuie să vă așteptați și la un gust diferit la final, căci doar aroma unui hrib dolofan oferă, până la urmă, esența gustului rețetei noastre.
O a doua alternativă ar putea să fie îndreptată înspre mămăligă – și anume, dacă nu doriți să pășiți în stil tradițional până la capăt cu preparatul, și poftiți ceva mai nou sau poate mai puțin mămăligos, puteți oricând să scoateți o oală în care să puneți o mână de paste la fiert. Astfel, o să avem paste cu pui și ciuperci, o alternativă destul de gustoasă, aș spune eu, și pe care o fac cu mare drag și poftă, dar doar DUPĂ ce se termină mămăliga aburindă din farfurie.