Tașmangelele, sau după cum mai sunt cunoscute în zonă – pogăcelele, pot fi cel mai bine descrise, sau asemănate, cu clătitele americane.
Ba chiar surprinderea a fost foarte mare când am dat peste poze cu clătitele americane, niște pchitoașce care arătau, în toată forma lor, ca tașmangelele făcute de bunica (și majoritatea bunicilor din zonă) de când eram eu mică și dolofană, ca însăși tășmăngica despre care vorbim astăzi.
Nu sunt deloc greu de preparat, căci după asemănarea numelui, așa se aseamănă și compoziția – ca ale unei clătite. Cu mici modificări, desigur.

Așa că, de ce este nevoie?

• Câteva căni de chișleac – noi o să folosim astăzi 4 căni (chișleacul este iaurtul zonei – spun câteva căni deoarece dumneavoastră puteți să faceți cât de multă compoziție doriți. Acest iaurt ar ține locul laptelui din clătitele clasice)
• 2 ouă
• Puțin praf de copt (înainte se folosea și bicarbonat stins cu zeamă de lămâie, așa că puteți folosi orice vă este mai accesibil, rețeta iese bună tare cu amândouă)
• Făină cât cuprinde (va trebui să ne iasă o compoziție puțin mai densă decât cea de clătite, fiindcă ne dorim niște tășmăngele dolofane, care să nu se întindă prin toată tigaia)
• Puțin ulei pentru tigaie

Cum se prepară?

Foarte simplu! Doar amestecăm bine toate ingredientele până ne iese o compoziție densă dar care să curgă totuși ușor - după cum am spus, ca la clătite - doar puțin mai groasă.
Luăm cu un polonic și punem în tigaia încisă și dată cu ulei mici moghiluțe. Compoziția ar trebui să fie în așa fel încât, puse în tigaie, să le țină într-un strat dolofan, care să nu se întindă sau să le lipească una de cealaltă.
Se lasă tășmăngelele 2, 3 minute pe o parte, până devin aurii, apoi se răstoarnă, se mai lasă câteva minute, și se zvârl în farfurie. Se mănâncă cel mai bine când sunt puțin călduțe, cu o lingură (sau cât de multe linguri poftiți) de dulceață lângă.
Când eram mici noi puneam zahăr pe ele, sau dulceață de căpșuni, dar am descoperit că și dulceața de afine sau de caise reprezintă o minunăție lângă tășmăngele.
Las aici câteva poze, în cazul în care eu nu am reușit să vă conving, și poate așa o să ajungă tășmăngelele bunicilor de aici și pe mesele voastre.

 

*Sugestii*

- Tășmăngelele în esența lor nu sunt dulci, dulceața venind de la zahărul cu care le mâncam sau de la gemul pus deasupra, așa că, dacă doriți să schimbați acest lucru, se poate pune un plic de zahăr vanilat în compoziție, sau chiar și puțină esență de vanilie. În felul acesta ele vor deveni puțin mai aromate, și chiar și mai tare pe placul celor mici.
- Am văzut și bunicuțe în zonă care dau un măr pe răzătoare, sau îl taie cubulețe mici, și îl aruncă în compoziție, cu puțin zahăr, astfel dându-le un gust mai special, ușor acrișor.