Pampuștele, sau gogoșile, după cum sunt mai bine cunoscute, sunt acele cercuri din aluat, care puse în ulei încins ajung să devină niște mingi dolofane și gustoase, pe care le-am încercat cel mai probabil la un moment dat în viața, fie cu ocazia unei sărbători pe la țară, fie luate în grabă de printr-o vitrină cu bunătățuri în drum spre muncă, fie mâncate cu forța, împinse în palme de vreo mamaie care crede că nu mâncăm destul.
Prin urmare, cum s-or face pampuștele astea?
Rețeta diferă de la o gospodină la alta, și fiecare are câte un ingredient sau sfat în mânecă pe care nu-l dă așa ușor, însă, dacă s-ar ajunge la un lighean de aluat comun, ar suna cam așa:
Ingrediente:
● 600 g făina (dacă vi se pare că aluatul este prea moale sau lipicios, puteți oricand să mai puneți puțină)
● 2 gălbenușuri (alte doamne aleg să pună ouă întregi, însă nu greșim cu nimic dacă alegem oricare dintre variante)
● 350 ml lapte călduț
● 1 plic de drojdie uscată
● 2 pliculețe de zahăr vanilat
● coaja de la o portocală (sau lămâie)
● 1 lingură zahăr
● Un vârf de cuțit de sare
● puțin ulei pentru frământat
În plus:
● Zahăr pudră simplu sau vanilat pentru pudrat
● Ulei pentru prăjit
Cum le facem?
Luăm un bol mare și punem făina în el, iar deasupra punem plicul de drojdie uscată. Dacă totuși avem drojdie normală, facem în mijlocul făinii o gaură unde punem drojdia cu laptele călduț și amestecăm cu o furculiță încet, cu puțină făină și lăsăm câteva minute, până vedem niște bule ieșind la suprafață. După ce apar acestea, punem și restul ingredientelor. Dacă folosim varianta cu drojdie uscată, amestecăm drojdia cu făina și apoi cu restul ingredientelor. Ne suflecăm mânecile ca să frământăm zdravăn până se împletesc toate, iar spre sfârșit adăugăm un pic de ulei, și frământăm iar. Facem acest lucru de vreo 3, 4 ori. Când e gata, și nu se mai lipește de mâini, punem un ștergar pe bol și lăsăm totul la crescut pentru 45-50 de minute.
Luăm apoi aluatul și îl întindem pe un blat tapetat cu făină, într-o foaie grosuță, ca să iasă pampuștele pufoase în interior, iar cu o cană începem să dăm formă cercurilor de aluat.
Un mic sfat? Înainte să le aruncați în uleiul încins, mai lăsați-le vreo 10 minute pe blat, ca să mai prindă puțin curaj și să crească mândru.
În ulei se lasă doar cât să se rumenească nițel, pe o parte și pe cealaltă, nu tare mult, fiind scoase după pe un șervețel. După ce se răcesc puțin, se tăvălesc prin zahăr și pampuștele noastre sunt gata de înfulecat. Pe cât se fac de repede, pe atât de repede dispar din farfurie.
Când eram mici, mama obișnuia să oprească puțin din aluat și să ne facă un dulce în plus cu el. Așa că, încă o rețetă gustoasă cu același aluat de pampuște – singurul lucru de care aveți nevoie fiind umplutura, sună cam așa:
Într-un bol de mărime potrivită, se va pune brânză de vaci, zahăr și/sau zahăr vanilat, un ou, esență de vanilie (doar dacă doriți) și coajă rasă de lămâie. Când vine vorba de cantități, însă, nu vă pot spune cât zahăr sau câtă lămâie să puneți, deoarece această umplutură de brânză dulce se face după pofta inimii și gustul fiecăruia. De exemplu, fratelui meu îi plăcea când mama punea mult zahăr în umplutură, în timp ce mie îmi plăcea extraordinar de mult să regăsesc în brânza dulce gustul de lămâie.
Amestecăm totul bine, bine și ne putem apuca de umplut aceste jumătăți de pampuște (așa o să arate înainte să le zvârlim în ceaun).
Acum însă, se va proceda un pic diferit față de pampuștele pregătite mai sus – se va face un cerc de aluat un pic mai mare, cu un bol micuț dacă aveți la îndemână. Se va umple forma aceasta cu brânză, într-o jumătate a ei, după care se va lua jumătatea cercului fără brână și se va acoperi cu ea partea în care am pus brânza – ca o păturică.
Astfel, se va forma un semi-cerc, iar partea în care se lipesc cele două jumătăți de aluat va fi fie strânsă cu degetele pentru a se lipi, fie luăm o furculiță și apăsăm cu ea, astfel aluatul se va întrepătrunde iar brânza dulce nu o să aibă portiță de scăpare când o punem în ceaun.
Când sunt gata și vedem că s-au aurit frumos, le scoatem tot pe un șervețel, cum am făcut cu pampuștele și, tot ca pe ele, le tăvălim prin zahăr pudră.
Încă o sugestie, că e bunătate:
Când eram mici, ca să facem pampuștele și mai gustoase, le rupeam în două și puneam o lingură (sau câte trei, când nu se uita nimeni) de dulceață, oridecare era ea. Însă, de obicei, în cămară se găsea cea de căpșuni, mure sau zmeură, că doar astea creșteau mai peste tot.
Iar, ca să fie bunătate până la ultima bucățică, pampuștele merg cel și cel mai bine cu o cană de lapte cald lângă. Sau chiar două. La fel și cele umplute cu brânză dulce de vaci. Această combinație de dulce te încălzește pur și simplu din interior, iar personal, din nu știu ce motiv ascuns, îmi amintește de focul care ardea necontenit în soba bunicii.