Mănăstirea Humor - povestea unui loc unde timpul curge altfel
Dacă ați ajuns vreodată în Bucovina, știți că fiecare drum pare să spună o poveste. Printre dealuri blânde și sate unde casele încă păstrează aerul de altădată, cu pridvoare sculptate cu migală, și livezi cu oameni harnici, se află un loc aparte: Mănăstirea Humor. Aici, timpul pare să se fi oprit în urmă cu câteva veacuri, dar totuși vă întâmpină cu o căldură neașteptată, ca și cum zidurile ar fi mereu pregătite să spună ceva nou.
O scurtă privire în trecut
Legenda spune că, înaintea actualei mănăstiri, pe acest loc ar fi existat un schit, distrus cu ani buni în urmă. În 1530, logofătul Toader Bubuiog, un boier de seamă al Moldovei, a ridicat biserica pe care o vedem și astăzi. Nu e mare, dar are ceva aproape familial, parcă zidită pentru a adăposti nu doar rugăciuni, ci și poveștile oamenilor simpli care i-au trecut pragul.
Ceea ce impresionează de la bun început sunt frescele. În Bucovina există multe mănăstiri pictate, dar Humorul are un detaliu aparte: roșul intens, un pigment rar și rezistent, care și-a câștigat numele de „roșu de Humor”. Scenele biblice se împletesc cu cele istorice, cum este celebra reprezentare a „Asediului Constantinopolului”, o mărturie vizuală a felului în care oamenii locului vedeau lumea. Zugravul Toma din Suceava a reușit să îmbine dramatismul cu frumusețea, lăsând o operă ce încă fascinează ochii și sufletul.Când pășiți în curtea mănăstirii, nu veți întâlni doar ziduri vechi. Veți descoperi și turnul clopotniță, ridicat un secol mai târziu, care pare să vegheze satul de la înălțime. Iar dacă vă opriți câteva clipe, veți auzi liniștea locului, întreruptă doar de foșnetul vântului și, uneori, de dangătul clopotelor. Puțin mai în vale se află ruinele primei mănăstiri, un loc care parcă vă amintește cât de fragilă și, totodată, cât de puternică poate fi credința.
Tot aici veți observa că în arhitectura moldovenească își fac apariția pentru întâia oară pridvorul deschis, acesta înlocuind varianta închisă, tradițională, precum și tainița, care este amplasată deasupra încăperii unde se află mormintele. Dacă vă întrebați, tainița este o încăpere mică, în care odinioară era păstrat tezaurul bisericii, în caz de primejdie.
Mănăstirea Humor astăzi
Astăzi, Humorul face parte din patrimoniul UNESCO, alături de alte mănăstiri pictate din nordul Moldovei. Nu este doar un monument, ci un spațiu viu, unde încă se slujesc liturghii și unde călugărițele păstrează rânduiala și ospitalitatea locului.Dacă vă întrebați când îl puteți vizita, noi vă spunem că mănăstirea își deschide porțile zilnic: vara până spre seară târziu, iar iarna până în jurul orei 18:00. Biletul de intrare este simbolic, câțiva lei, iar pentru fotografii în curte se plătește o mică taxa, însă merită să surprindeți în imagini acele culori vii, dar și să vă bucurați de ele cu ochiul liber, fără grabă.
Vizita la Humor poate fi începutul unei adevărate călătorii prin Bucovina. La câțiva kilometri se află Voronețul, cu albastrul său unic, iar mai departe Moldovița și Arbore. Puteți porni într-un tur al mănăstirilor pictate, fiecare cu povestea și specificul ei. Iar dacă sunteți iubitori de natură, dealurile din jur sunt perfecte pentru plimbări liniștite, unde aerul curat și liniștea satelor vă vor însoți la fiecare pas. Însă dacă doriți să continuați în istorie, în apropiere se află Salina Cacica, la Vama se află Muzeul oului încondeiat, iar la Suceava se poate vizita Cetatea de Scaun a Sucevei.
Pe lângă frumusețea spirituală, Bucovina vă va răsfăța și cu gusturi de neuitat. După ce vizitați Humorul, vă sugerăm să poposiți la oricare din pensiunile din zonă pentru o ciorbă rădăuțeană, un blid de sarmale cu smântână sau, dacă sunteți iubitori de dulce, pentru o plăcintă aromată cu brânză. Aici, bucatele nu sunt doar hrană, ci și parte din esența locului. Totul se face cu drag, ca și cum oaspeții sunt doar rude îndepărtate care trec pe acasă.Și nu în ultimul rând, încercați să intrați în vorbă cu oamenii. Localnicii din Mănăstirea Humorului sunt dornici să vă povestească despre tradițiile lor, despre cum se țin sărbătorile, despre meșteșugurile păstrate din tată în fiu. Poate veți găsi un covor țesut manual sau o bucată de ceramică pictată, pe care să le luați acasă ca amintire.
Mănăstirea Humor nu este doar o destinație turistică, ci o experiență. Veți simți istoria și credința, veți descoperi frumusețea culorilor care au rezistat secolelor, veți gusta din ospitalitatea bucovineană și veți pleca de aici cu sufletul mai bogat.
Astăzi, curtea mănăstirii este locuită de un mic grup de măicuțe care au grijă de acest loc. Iar duminica, atunci când oamenii se adună la slujbă, dacă aveți norocul să vă aflați prin zonă, îi veți putea vedea pe unii îmbrăcați în straie populare, ca de sărbătoare. Mănăstirea devine astfel o fereastră către istorie și către tradițiile de altădată, respirând parcă un aer vechi, bătrân.
Așa că, data viitoare când ajungeți în Bucovina, nu ocoliți acest loc. Intrați pe poarta mănăstirii, lăsați grijile deoparte și permiteți timpului să curgă altfel. Veți pleca de aici cu amintiri prețioase și cu o poveste pe care, la rândul vostru, o veți putea spune mai departe.