Dacă ar trebui să vă descriu ce se ascunde într-o oală cu mâncărică rece (doar pentru a vă ajuta imaginația și gâdili papilele gustative, măcar puțin), ar suna cam așa: pui scăldat într-un sos roșiatic, dens și dulceag, făcut în special din multă, multă ceapă. Se mai zvârle o roșie cubulețe acolo, niște usturoi și verdeață, de începi cu furculița dar termini prin a-ți linge degetele.
Mâncărica de pui, sau mâncărica rece, este, după cum ne putem da seama și din nume, un fel de mâncare ce se poate servi atât cald cât și rece. Așadar, în cazul în care doriți să faceți ceva gustos, dar simplu, și care să nu necesite prea mult timp sau atenție, atunci preparatul ăsta se poate afla în capul listei.
Un alt plus pe care îl are mâncărica de pui, este faptul că poate fi alăturat unei game largi de garnituri, de la cartofi, la piure, orez și salată, până la ochiuri și mămăligă.

 

De ce este nevoie?

• Pui – de obicei se folosesc pulpele, alea grăsune, și aripioarele, iar cantitatea depinde de numărul gurilor flămânde din jurul mesei. Noi am folosit 4 pulpe și 4 aripioare.

• Ceapă – multă, multă ceapă – în ce am pregătit noi azi am pus 10 cepe medii spre mari

• 2, 3 roșii, sau roșii cubulețe la conservă

• 3, 4 căței de usturoi (puteți pune și usturoi verde)

• Verdeață – pătrunjel, codițe de ceapă, chiar și leurdă (usturoi sălbatic – noi am avut la îndemână, am pus și din ăla oleacă)

• Foi de dafin

• Suc de roșii sau bulion

• Sare

• Piper

• Boia – dulce (chiar și iute dacă poftiți)

• Secretul gustului/vegeta de legume

• Ulei

• Apă

• *Și este nevoie și de atenție să nu se ardă, în cazul în care scade apa din oală – poate fi tare șireată)

Cum pregătim mâncărica?

Luăm pulpele și aripioarele, le spălăm bine și le curățăm de orice impuritate peste care e posibil să ne cadă ochii. După ce facem asta, le punem într-un blid să stea în așteptare cât ne punem noi pe plâns – adică, ne luăm la trântă cu ceapa aia multă de stă să fie tăiată cubulețe.
După ce izbândim din a tăia totul (mai mărișor așa, nu ca de supă), și după ce aruncăm toate șervețelele folosite în a șterge iuțeala cepelor, luăm o oală mare. Punem în ea puțin ulei, cam trei, patru linguri, un strop de apă, și începem să zvârlim din ceapă acolo. Trebuie să avem un rând destul de zdravăn, de să acopere bine fundul cratiței, și să formeze un strat considerabil pe care să putem așeza puiul. Tot acum se poate tăia o roșie cubulețe, din alea două, trei de le aveam pregătite, și să se pună tot peste ceapă.

Luăm pulpele și aripioarele spălate cu câteva minute înainte și începem a le așeza pe patul de ceapă pregătit. După ce terminăm și cu așezatul lor, luăm ceapa rămasă și o punem deasupra, din nou într-un strat gros. Trebuie ca la sfârșit să nu zărim puiul de sub ceapă. Acum, dacă observați că straturile de ceapă sunt cam subțirele, puteți oricând să mai adăugați – punctul de reper trebuie să fie fundul cratiței care nu trebuie să se vadă de primul rând de ceapă, iar mai apoi puiul, ce nu trebuie să se vadă de al doilea. În felul acesta veți ști că este destulă pentru ca sosul specific să se formeze.

Tot ce mai rămâne acum este să completăm cu restul ingredientelor menționate, așa că tăiem și restul roșiilor cubulețe și le punem deasupra, punem cățeii de usturoi (noi i-am tăiat felii), foile de dafin și verdeața – pătrunjelul, codițele de ceapă verde și leurda. Continuăm prin a da gust, și punem și sarea, piperul, vegeta, și puțin boia (noi am pus și dulce și iute). Pe deasupra se mai toarnă și puțin suc de roșii, sau se pun două, trei linguri de bulion. Să nu uităm nici de apă, însă, aveți grijă câtă se folosește – ceapa va lăsa ea însăși “apă”, deci când puneți, aceasta nu trebuie să depășească stratul al doilea.

Punem acum un capac și lăsăm la forfotit, ușor, până se înmoaie ceapa, sau până vedem că puiul este gata, și carnea se rupe ușor.
Când este gata, se poate servi atât caldă, cât și rece - carnea devenită fragedă ajunge să se împletească delicios cu sosul dulceag, și puțin iute de la praful de boia folosit. Se poate servi simplă, cu pâine sau cu mămăligă, ori cu garnituri, de la cartofi, la orez, ochiuri, chiar și salată. De fapt, este o mâncărică foarte ușor de împreunat cu o varietate mare de garnituri, și este, în esență, ușor de preparat și rapid de mâncat.


*Mâncărica de pui poate deveni foarte ușor și mâncărică de carne de iepure, tot ce diferă este carnea folosită, ingredientele și modul de preparare rămân la fel – însă gustul este specific și minunat.*