Chiroștele, pchiroștele sau colțunașii, după cum mai sunt denumite sau simplu pronunțate prin această zonă, fac parte din categoria lucrurilor făcute cu puțin și neîncurcat, dar care să fie bune și să bucure burțile celor care ajung să le mănânce, măcar oțârucă.
Aceste chiroște mi se păreau când eram copil, și încă mi se par, printre cele mai bătrâne rețete pe care le-aș fi putut mânca, și care păreau a fi aduse din alte vremuri, îndepărtate nouă - vremuri poate mai simple și cu mofturi, ici-colea, mai ușor de satisfăcut.
Așa că, în rețeta noastră de azi, chiroștele sunt umplute fix cum se făceau demult - cu magiun de prune (rețeta de post) și cu brânză dulce de vaci, așa cum am văzut că se pregătesc încă prin sat - însă o altă umplutură foarte folosită și des întâlnită aici este și brânza bătută (aceea sărată).
Din nou dăm peste o rețetă făcută în cea mai mare parte a timpului la ochi, însă dacă e să facem niște calcule rapide sau să întrebăm o bunicuță dispusă ne dea ea un „la ochi” cu măsură, atunci ar fi nevoie de:
Pentru compoziție/aluat:
● Cca 500g de făină de grâu (sau mai mult, depinde câte doriți să iasă)
● O cană zdravănă de apă călduță (apa se pune după făină, adică să iasă un aluat legat)
● Un pic de sare
● O biluță mică de drojdie
● *iar dacă nu le faceți de post, se poate pune în aluat și un ou*
Pentru umplutură:
● Magiun de prune
Varianta cu brânză dulce de vaci:
● Cca 250g brânză de vaci
● Un ou (însă puteți pune și două dacă doriți sau dacă primul este mic)
● 2, 3 linguri de zahăr
● Zahăr vanilat (după gust)
● Un vârf de cuțit de sare
Sau brânză bătută.
Cum se pregătesc?
Cum nu se poate mai simplu. Amestecăm toate ingredientele pentru compoziție într-un bol încăpător - făina, *oul, sarea, drojdia și apa călduță (pe care o punem puțin câte puțin) - și le frământăm până avem un aluat dens, care nu se lipește de mâini.
Punem apoi aluatul pe planșeta de lucru și cu un sucitor ne punem la întins o foaie care ar trebui să fie subțirică.
Pasul următor este să dăm formele pentru chiroște, adică luăm un pahar sau o cană și facem forme rotunde în aluat. În interiorul acestora o să punem cam o lingură de magiun.
Dacă alegeți totuși varianta cu brânză de vaci, atunci punem brânza toată într-un bol, punem peste ea oul sau ouăle, zahărul și zahărul vanilat și un vârf de cuțit de sare. Amestecăm totul bine, bine, după care se ia tot o lingură de umplutură, ca în cazul magiunului, și se pune în mijlocul cercului.
Acum, va fi nevoie să luați o furculiță, deoarece vom închide chiroștele – mai exact, se va uni o jumătate cu jumătatea opusă, ca și cum acoperim umplutura din interior cu o păturică. Cu furculița vom apăsa apoi ușor pe laturile care s-au unit, cât să nu ne scape umplutura în momentul în care le punem la fiert.
Dacă vreți totuși să procedați ca bunicile din sat, atunci laturile se lipesc direct cu degetele, strânse bine.
După ce am terminat de umplut și modelat chiroștele, punem mâna pe o oală mare, pe care o umplem cu apă, zvârlim puțină sare și aici și o punem la fiert.
Când vedem că apa fierbe și începe să danseze prin oală, începem să dăm drumul ușor chiroștelor. Aici le vom lăsa la fiert cam 15 minute, timp în care mai amestecăm în ele, cu mare grijă, să nu se lipească de fund. Când sunt gata, o să vedem că se ridică încet deasupra apei.
Dacă nu vă încredeți totuși în minute, cel mai bine ar fi să furați una din oală, și să o gustați.
Acum, un mic secret ce mi s-a șoptit printre aburi – când sunt scoase, de preferat să folosim o ustensilă cu găuri, deoarece înainte să fie puse în vas, chiroștele trebuie clătite puțintel cu apă călduță, ca să nu devină lipicioase când se răcesc în farfurie.
Le scoatem astfel într-un vas, și putem fie să presărăm zahăr pe ele, cum le mâncam și eu când eram copil, fie poate să mai puneți puțin magiun. Iar dacă alegeți varianta cu brânză sărată, atunci se pot servi fără a se mai adăuga ceva pe dânsele.
Acum, vă puteți bucura de ce vă oferă farfuria - o rețetă veche, bătrână precum bunicile care ne-au povestit-o, adusă poate din alte vremuri, pentru a fi încercată de voi astăzi.
*O vorbă culeasă de la bătrâna care mi-a umplut farfuria cu chiroște ultima dată când am vizitat-o: „Ține minte, dacă îți rămâne aluat când plămădești, o bucățică de nu poți să o umpli cu nimic, să știi că o să îți iasă bani mulți la nuntă”.