Oamenii locului aici sunt mari căutători, și mai pe urmă, mari mâncători de ciuperci. De cum începe sezonul, pădurile zonei sunt împânzite de ciubote care fie umblă în deal și în vale (dacă sunt mai tineri și nu știu încă locurile alese), sau de ciubote care merg într-un loc bine știut (dacă sunt mai bătrâni și știu cărările).
Aceștia din urmă sunt și cei care o să coboare tot timpul cu traista plină.
Astfel, ciuperca (și secretele pe care le ascunde sub căciuliță), ajunge să fie tare folosită în lumea satului în plin sezon, și joacă un rol destul de important în societate – va fi găsită în lădițe la multe colțuri de drum, gata pentru a fi vândută, fapt ce o face sursă de venit pentru unele familii în această perioadă, sau, va fi găsită în oale mari, prin curți, pusă la fiert, gata pentru a fi întrebuințată în viitor.
De aici ea va ajunge fie în congelator, pregătită pentru iarnă, gata pentru a fi folosită în nenumăratele rețete ce vor urma, fie va deveni ingredientul principal în zacuștile și salatele zonei. Ciuperca este cu adevărat puternic folosită în bucătăria locală, de la mâncărica de ciuperci cu smântână, la borșuri, diferite umpluturi, mâncată cu pui, porc sau orez, și folosită, pe cât se poate de mult, în post, fiind un înlocuitor desăvârșit al cărnii în sarmale, piftele sau chiar prezentă ca fel principal.
Acum, nu trebuie să mă credeți pe cuvânt când spun că borșul de hribi este un deliciu, și că hribii își lasă amprenta asupra gustului într-un mod atât de plăcut încât, atunci când muști din bucățile mai mari găsite prin borș, explodează pur și simplu aroma ciupercii, și se împletește minunat cu smântâna și legumele de pe lângă ea.
Așa că, o să vă las să decideți singuri:

De ce aveți nevoie?

• 400g – 450g de hribi

• 2 cepe

• 1 morcov

• O bucățică de țelină

• O bucățică de păstârnac

• O rădăcină de pătrunjel (dacă este mai mare), sau două, trei (dacă sunt mai mici)

• O jumătate de ardei gras

• 2, 3 căței de usturoi tăiați felii

• O căniță borș acru (sau după gust)

• O lingură bulion sau suc de roșii

• 2 frunze de dafin

• Cca 400g smântână

• 1 gălbenuș de ou, crud

• Mărar

• Pătrunjel frunze

Cum se pregătește?

Luăm hribii grăsuni, îi curățăm și spălăm bine. Un mic sfat însă – hribii sunt ciuperci tare buretoase, adică încep să absoarbă apă dacă sunt lăsați mult în aceasta, așa că cel mai bine ar fi să îi spălați zdravăn și rapid sub un jet de apă rece, după care să îi așezați pe un ștergar sau într-un blid. După ce i-am curățat, aceștia se taie în bucățele mai mici și mai mari – este o plăcere să găsești în farfurie hribii, în special când știi ce aromă specifică lasă aceștia - și se vor zvârli într-o oală mare de cca 4 litri de apă, unde îi lăsăm să dea un clocot.
După ce clocotul i-a dansat puțin prin oală, cât să îi îmbete de cap și să îi înmoaie puțin, trecem și legumele tot acolo – încă un mic sfat: păstrați jumătate de ceapă și un sfert de morcov pentru mai târziu.

Legumele se taie toate cubulețe și se pun acolo, însă, în unele gospodării de aici, rădăcinile de pătrunjel se zvârl întregi în oală – fiind culese direct din grădină, acestea nu sunt foarte mari, deci se aruncă și câte 3, 4 la un borș – copil fiind, tot timpul era întrecere între cine va găsi primul o rădăcină de pătrunjel în farfurie. Gustul nu era tocmai pe placul unui țânc, dar victoria printre ceilalți de la masă era delicioasă.

După ce se îmbată și dezbată toate, folosim ceapa și morcovul păstrate mai sus, și vom face „prăjeala” pentru borș despre care se spune că ar da un gust specific, și se face cam așa: punem într-o tigăiță mică puțin ulei la încins, peste care zvârlim ceapa tăiată cubulețe mici și morcovul, însă de data aceasta îl dăm pe răzătoare, pe latura mică (cea pe care dăm și lămâia în prăjituri) și bulionul. Lăsăm totul să se călească încet. Le amestecăm totuși destul de des, deoarece nu vrem să le prăjim tare, ci mai mult să facem o amestecătură de gusturi. După cateva momente luăm borșul acru și îl punem tot aici, amestecând ușor. După ce s-au împletit toate frumos, turnăm totul în oala noastră mare.

Următorul pas este să dăm gust borșului – am mai povestit despre asta, înseamnă că acum punem sarea, piperul, borș acru dacă mai poftiți – orice, după propriul gust.

Ultimul pas este smântâna, așa că o punem pe toată într-un blid și peste ea gălbenușul de ou – le amestecăm foarte bine, după care turnăm totul, cu grijă, în borșul nostru. Lăsăm să dea un clocot scurt, și se poate lua bunătatea de pe foc. După ce se dă deoparte, se pune verdeața – pătrunjelul și mărarul – și este gata de mâncat.
Se poate servi cu ardei iuți și se mănâncă de obicei prea repede pentru a-ți da seama când ai cerut și porția a doua.

După cum am mai spus, nu trebuie să mă credeți pe cuvânt cand spun că e un deliciu, dar las aici o poză, poate vă convinge privirile, cât eu mă duc să-mi conving gura iar, cu încă un blid de borș fierbinte.