Un lucru auzit foarte des aici în Bucovina este că barabula (cartoful) este „mâncarea gata făcută”, adică nu îți trebuie un nivel înalt în experiența gastronomică, sau o masă plină de ingrediente pentru a-l prepara. Avem barabule fierte, mâncate cu branză sărată, barabule prăjite cu carne de porc și cu murături reci din beci scoase, sau scârjele făcute pe plita încinsă, presărată cu bucăți de sare mare de să se lipească încăpățânat de ele și să dea un gust numai bun - mâncate cu ceapă roșie, brânză sau caș și cu o bucată fragedă de slănină scoasă direct din saramură.
Dacă nu v-am convins încă de cât de grozavă poate fi barabula cu cele enumerate mai sus, dar totuși poftiți ceva gustos și ușor de făcut cu aceasta, atunci să ne întoarcem privirile și să ne pregătim gurile pentru încă o rețetă tradițională a zonei: barabulele țărănești (cartofi țărănești).
Pe scurt, este o harababură de cartofi cu cârnați, acoperiți cu smântână și branză și aruncați la cuptor de să se rumenească și să prindă o minunăție de gust!

Pentru asta va fi nevoie de:

• Cca 10 barabule dolofane

• 1 ceapă

• Cârnaț și costiță (de obicei se pune la ochi, după gust, fiecare o face pe cât de „cărnoasă” preferă

• 2 ouă

• Cca 400g smântână

• Puțin unt (pentru uns tava)

• Condimente: sare, piper, cimbru, usturoi, pătrunjel și orice vă mai poftește inima

• Cca 500g cașcaval și/sau brânză sărată
   

Cum se prepară? Ușor și cam așa:

Zvârlim barabulele cu tot cu coajă (dar spălate) într-o oală și o punem la fiert. Cât stă ea acoloia la fiert, tăiem cubulețe mici cârnațul și costița. Puneți cât aveți poftă sau cât vă decide burta. Iar dacă mai aveți prin frigider vre-un mezel de vă face cu ochiul, tăiați și din ăla.
Tot acum tăiem și ceapa mărunt și zvârlim iară totul într-o tigaie cu puțin ulei la prăjit. Amestecăm ceapa și carnea până se rumenesc olecă iar ceapa devine transparentă, după care dăm totul deoparte.
După ce au fiert barabulele, strecurăm apa și lăsăm să se răcească, cât să nu ne pârlim la degete când le luăm în mână. Când sunt sigure de manevrat, le luam și dăm coaja jos, după care le tăiem și pe ele cubulețe, așa, ca de borș.
Luăm un blid mare și punem în el totul: barabulele, carnea, și tot acum condimentele: sare, piper, cimbru, usturoi, pătrunjel și orice vă mai priește sufletește.
Amestecăm bine, bine după care turnăm totul într-o tavă unsă zdravăn cu unt.
Într-un blidișăl se amestecă cele 400g de smântână cu cele două ouă, după care se dă totul la cuptor, la foc potrivit.
După 30 de minute scoatem tava și punem cașcavalul ras și brânza sărată deasupra și mai dăm tava la cuptor pentru încă 10 minute, sau până când cașcavalul se rumenește și prinde o nuanță auriu-maronie.

Se scoate tava și cartofii țărănești sunt gata de mâncat! Puși fierbinți în farfurii – spun fierbinți deoarece, după experiențele proprii, nimeni nu are răbdare să se răcească – această amestecătură delicioasă se mănâncă cel și cel mai bine cu un blid mare de lapte acru, scos rece și proaspăt de la frigider – un fel de iaurt sau sana, dar făcut într-un ulcior de lut, pus la prins pe marginea plitei și apoi zvârlit în frigider. Combinația de lapte acru cu harababura noastră de barabule țărănești (cartofi țărănești) este o minunăție de te lingi pe degete și duce, fără doar și poate, la nasturi desfăcuți la pantaloni – că doar, unde să încapă și a doua porție?

*După cum am spus mai sus, laptele acru poate fi înlocuit, deci nu e musai să mâncați doar de acest tip. Poate fi oricând schimbat cu orice fel de iaurt poftiți – de mâncat, de băut, mai gras sau mai slab nutritiv – atâta timp cât este simplu și răcoritor!*

Știați că...?
Barabula – leac băbesc
Pe cât de neânsemnată poate fi în casa noastră, barabula are și un mic secret medicinal, pe care gospodinele de aici îl știu și îl dau cu mare drag oricărei persoane care apleacă urechea un moment să asculte. Mai exact, barabula se folosea, și încă se mai folosește pentru tratarea durerilor puternice în gât, în special în rândul copiilor.
Un leac băbesc foarte simplu: se iau două, trei barabule (depinde de mărimea lor) și se dau pe răzătoare. Se întind apoi, fără a fi stoarse, pe o bucată de pânză, sau cârpă, și se stropesc cu câteva picături de spirt. Bucata de pânză se ia și se lipește încet de gât, leacul fiind pus direct pe piele. Se leagă pânza deasupra capului în așa fel încât bucățelele să rămână la locul lor. Se va ține acolo pentru cel puțin două ore, însă femeile spun că cel mai bine este când se pune noaptea, înainte de somn, și se ia dimineața.
Așa își face leacul cel mai bine damblaua (meseria).