Acest timp este unul al pregătirilor – se pregătește casa, se pregătesc toți și toate de pe lângă ea, și se pregătește, cel mai important, sufletul.
În această săptămână au loc Deniile. Acestea sunt specifice Postului Mare și sunt slujbe ce se săvârșesc seara, uneori până noaptea târziu. Se spune că aceste slujbe făcute seara semnifică lumina adusă în întuneric, speranța în deznădăjduință, semnifică însăși esența acestei sărbători.
Săptămâna Mare începe după Duminica Floriilor, și după mersul lucrurilor la sat, fiecare zi aduce cu ea o nouă însemnătate.
În Lunea Mare se spune că se pregătește gospodăria mai mult pe afară – se repară ce e stricat, curțile se mătură, se strâng gunoaiele de pe lângă casă și se îngrijește locul animalelor. Marțea Mare aduce cu ea și ultima zi în care se mai face curățenie pentru sărbătoare, dar și ultima zi în care se mai poate lucra pământul. Se mai spune că în această zi candela ar trebui să ardă toată ziua.
Miercurea Mare este zi de post și rugăciune – pentru a ne aminti de momentul în care Maria Magdalena I-a spălat picioarele lui Iisus cu propriile lacrimi. Tot în ziua aceasta se amintește și de faptul că Iuda L-a vândul pe Iisus pentru 30 de arginți. Este o zi a căinței.
Joia Mare, sau Joia Neagră, este ziua în care gospodinele pregătesc coptura și se vopsesc ouăle de Paști. Se coc cozonacii, pasca, iar aici în Bucovina, se mai fac și băbuțe. Acestea se fac în oale de lut vechi, din aluat și brânză dulce. După ce s-au răcit, când sunt scoase din oala de lut, acestea au în mjlocul lor o gaură. În această gaură se pune de obicei oul roșu, și un bănuț, când se merge cu Pasca la sfințit.

La Biserică se citesc cele 12 Evanghelii ale patimilor Mântuitorului.
Se spune că în Joia Mare nu este bine să mâncăm oțet și nici urzici, deoarece acestea două amintesc de suferința lui Iisus – acesta a fost lovit cu urzici și stropit cu oțet pentru a I se aduce și mai multă durere, astfel, trebuie evitate.
Vinerea Mare este o zi cu greutate. I se mai spune și Vinerea Neagră, Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă, și aduce cu ea post negru și rugăciune, fiind ziua în care Domnul Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce pentru păcatele noastre. Seara credincioșii merg la Biserică pentru Prohodul Domnului – slujba înmormântării Domnului – iar tot acum este scos în Biserică Sfântul Epitaf - o icoană pe pânză ce are pictată în culorile ei punerea în mormânt a lui Iisus.
Credincioșii vin, aduc flori și cu lumânarea aprinsă în mână trec de trei ori pe sub această icoană - așa cum Iisus a coborât în mormânt și a înviat a treia zi. Unii trec însă o singură dată, reprezentând jertfa unică a Fiului.

Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătiri pentru gospodine, și se spune că în această zi se pregătește mielul, ca simbol al Domnului care este considerat “mielul lui Dumnezeu”. Tot astăzi se pregătesc ultimele bucate din masa de Paști dar și Pasca pentru Slujba Învierii din această noapte. Aici, credincioșii se strâng în curtea Bisericii dimineața, aproape de răsăritul Soarelor și, înainte de sfințirea Păscuțelor, toți aprind lumânările din interiorul acestora cu Lumina Sfântă. Astfel, curtea bisericii este înseninată de lumina fiecărui credincios în parte, formând toți, în credința lor, o singură lumină.
Se spune că în noaptea Învierii nu trebuie să fim triști ori deznădăjduiți, ci plini de bucurie și speranță, pregătiți pentru un nou început.
Tot aici copiii merg dimineața în Duminica Paștelui după ouă roșii, îmbrăcați în haine de sărbătoare. Intră în casele oamenilor vestind învierea Domnului spunând “Hristos a Înviat!”. Aceștia răspund cu “Adevărat a Înviat!”, și oferă un ou roșu copiilor.
Oricum s-ar sărbători, Postul Paștelui și Săptămâna Mare, este modul nostru, al oamenilor, de a ne ridica împreună cu El, de a primi lumina Învierii în case și în suflet, de a ne ierta între noi și pe noi înșine, și de a primi speranță, deoarece, în esența ei, asta reprezintă sărbătoarea Sfintelor Paști - lumină și speranță.