Această prăjiturică îmi amintește de sărbători, în special de Crăciun, deoarece, nu știu cum se făcea, sau cum se sfătuiau vecinele între ele, că nu exista să ieșim la colindat și să nu ni se pună în față o farfurie cu aceste cubulețe cu sirop dulce și nucă de cocos. Desigur, tăvălitele de pe atunci, ca și acum bineînțeles, se făceau și cu nucă – meticulos spartă la gura sobei și dată pe mașină (să fie măcinată) de cel mai mic din casă, că doar fiecare trebuia să pună mâna la treabă în perioada sărbătorilor.
Acum, știu că nu este Crăciunul, însă ar fi păcat să nu facem așa un bun dulce și peste an, că doar ne rămân destui cozonaci de împletit pe iarnă, așa că, să ne apucăm încetinel de treabă.

De ce aveți nevoie?

Pentru pandișpan

• 6 ouă

• O cană de zahăr (cam 250 g)

• O cană de făină (tot cam 250 g)

• Zahăr vanilat*

• Esență de vanilie

• Un praf de sare

• O lingură de ulei

• Olecuță de praf de copt (un sfert de pliculeț este de ajuns)

Pentru sirop

• 300g-400g de zahăr (dacă preferați mai dulce, se poate pune și mai mult)

• Cca 300 ml de apă

• Esență de rom (puneți după gust, depinde cât de aromat doriți siropul)

• Un cubuleț de unt (undeva la 75 de grame)

• 3 linguri zdravene de cacao

• În plus, nucă de cocos (sau miez de nucă măcinată)

Cum pregătim totul?

O să avem nevoie, pentru început,  de două boluri – unul mare și unul mic, pentru ouă. Așa că, ne punem pe separat gălbenușurile de albușuri – albușurile se vor pune în bolul mare, iar gălbenușurile în cel mic.
Punem un vârf de cuțit de sare peste albușuri și începem să le batem cu mixerul la viteză mică până devin spumă, după care luăm zahărul și punem cu lingura, una câte una, în timp ce încă amestecăm, cu grijă.
Mixăm totul până când albușurile se întăresc și devin o frișcă tare, puțin lucioasă.


Ne întoarcem atenția către bolul cel mic, unde am pus gălbenușurile, și punem și peste ele un vârf de cuțit de sare, o lingură dolofană de ulei, și începem să le amestecăm bine, bine, după care le turnăm peste albușuri.
Acum luăm lingura de lemn (sau o spatulă) și începem să amestecăm încetișor totul. După ce vedem că cele două culori din bol s-au împletit frumos, luăm făina și punem cu lingura în ploaie, una câte una, amestecând să nu se formeze cocoloașe.
Dacă vedem totuși că apar, încăpățânate, schimbăm ustensila cu un tel. Să nu uităm de praful de copt, pe care îl amestecăm cu puțină făină înainte de a-l pune peste compoziție, și de esența de vanilie, iar dacă observăm că este necesar, să mai punem puțină făină în plus - compoziția să fie densă, să curgă puțin greoi în momentul în care este turnată în tavă.

În tavă se pune hârtie de copt, peste care noi am turnat câteva picături de ulei, apoi am dat totul la cuptor pentru 20-25 de minute, la 170-180 de grade, sau până când blatul este auriu pe deasupra și se desprinde puțin de margini.

În continuare, ne putem apuca de sirop, așa că luăm o oală micuță și punem în ea apa. Acum, puteți fie să amestecați zahărul și cacaua înainte, iar mai apoi să le puneți împreună în apă – acest lucru ar duce la evitarea cocoloașelor –  fie puneți totul în oală, pe rând, și amestecați cu grijă, la foc micuț, să se împletească totul frumos și în tihnă.

Când e gata, se dă undeva deoparte într-un colț de sobă, să rămână călduț pentru când se va întâlni cu prăjitura.
Când blatul e gata, îl scoatem și îl lăsăm să se răcească, după care poate fi tăiat cubulețe.
Aceste cubulețe se vor însiropa – aici aveți însă puțină grijă – dacă se vor băga direct în sirop, e posibil să absoarbă prea mult sirop, și fie o să se rupă când încercăm să lucrăm cu ele, fie o să fie foarte însiropate când le mâncăm, așa că, o opțiune mai sigură ar fi să ținem cubulețele deasupra oalei, și cu o lingură să turnăm sirop pe ele.

Într-o farfurie întinsă punem nuca, fie ea de cocos sau de pe lângă casă, și după ce le însiropăm le tăvălim repede prin ea – de aici și numele ochios al prăjiturii.

Dacă alte bunătățuri dulci necesită timp până să fie servite, tăvălitele noastre pot fi înfulecate de cum sunt gata. Desigur, dacă le lăsați câteva minute ca blatul să absoarbă siropul în profunzime e și mai bine, dar cine poate opri pofta când farfuria e plină de dulce ce îți face cu ochiul, în special când știi cât de ușor mai poți face încă o tură de tăvălite?