O rețetă des întâlnită la noi, în Bucovina, dar și mai des pregătită în gospodăriile de aici este ciorba rădăuțeană. Este o ciorbă gustoasă, cremoasă, care poate fi făcută atât de sărbători, cât și în zilele reci de iarnă, sau cele ploioase ale verii. Ingredientele de bază și care îi dau gustul unic sunt smântâna și usturoiul, puse din belșug!
Rețeta din caietul vechi descrie o ciorbă gătită într-o oală mare, de să ajungă pentru toate gurile ce se vor aduna lângă ea. Începem cu ingredientele, și anume:
-
O găină – într-o oală cu 5l de apă
-
2 cepe
-
2 morcovi
-
1 păstârnac
-
1 țelină
-
1 rădăcină de pătrunjel + pătrunjel verde
-
50ml ulei
-
50ml oțet
-
600g smântână
-
3 gălbenușuri
-
3 lingurițe de amidon, sau de făină de grâu
-
Sare
-
Piper
Se ia o găină (mare, să hrănească toată familia) și se pune molcom la fiert. Oala trebuie să fie încăpătoare, ca să fie loc și pentru celelalte ingrediente pe care o să le zvârlim acolo mai târziu. Lângă găină punem puțină sare, ceapă, păstârnac, țelină și rădăcină de pătrunjel, netăiate, aruncate în batjocură acolo, și puse la foc taman, de să iasă toată aroma din ele.
Când carnea este fiartă și reușim să o dăm cu ușurință jos de pe oase, strecurăm ciorba, mai exact, scoatem într-un bol toate cele de prin oală, de să rămână doar supa. Aici o să punem doi morcovi dolofani, dați pe răzătoare și căliți în cca. 50ml de ulei, doar puțin, până se rumenesc oțâră. Aceștia se vor pune însă în oală cu tot cu uleiul folosit, pentru gust, și pentru floricelele care se vor forma pe suprafața ciorbei mai târziu.
Lăsăm totul să dea un clocot apoi scoatem ulcica de smântână și punem într-un blid (bol mărișor) cca 600g, 3 gălbenușuri și 50ml de oțet. Le amestecăm bine, bine, apoi adăugăm 3 lingurițe de amidon, sau de făină de grâu, și amestecăm iar după care zvârlim totul în oală.
Dăm totul deoparte pe plită și adăugăm ingredientul cel mai respectat în ciorba rădăuțeană – usturoiul. Se aruncă într-o scăhiță câțiva căței și se bat zdravăn. Aici usturoiul se va pune după bunul plac și după gust, deși în Bucovina usturoiul se folosește cu mult curaj în mâncare, ca să stea gripa departe și obrajii să fie roșii. Pe lângă usturoi, tot acum „se dă gust” ciorbei, adică se mai adaugă sare și piper, dacă este nevoie.
Atenția trece iar la găina din blid, care s-a răcit între timp și care este acum numai bună pentru a lua carnea de pe ea. Aceasta se va rupe în bucățele mai mici, sau mai mari, depinde de timpul pe care îl aveți, căci dacă aveți cân’ (o faceți în tihnă), se poate chiar tăia carnea cubulețe, dar mai bună iese ruptă la ochi și zvârlită în oală.
Acum tot ce mai rămâne de făcut este să punem o mână zdravănă de verdeață, din aia pusă de cu toamnă la uscat, sau dacă nu este de unde, luată de la magazin – și anume pătrunjel, pus cu tot sufletul – adică din belșug.
Și astfel, după încă un clocot în care carnea s-a pierdut în oală iar verdeața și-a lăsat aroma la rândul ei, ciorba poate fi servită de mâncăcioși.
Însă gospodinele zonei au mai oferit alte două moduri în care se poate găti această ciorbă. Nu diferă mult, doar modul în care folosim legumele, și anume:
O metodă puțin mai recentă de a folosi legumele fierte la început, cu găina, și care sună cam așa: păstârnacul, țelina și ceapa se pasează până ajung într-o pastă fină pentru a face ciorba mai cremoasă. Dacă se alege această opțiune, atunci numărul lingurițelor de făină sau amidon va scădea, deoarece crema făcută din legume va oferi consistență ciorbei, o va îngroșa semnificativ.
Un alt sfat ar avea ca punct de reper vedeta – usturoiul folosit. Spre exemplu, dacă ciorba se va pune pe masa de sărbători, trebuie luat în considerare și invitatul mofturos. Astfel, usturoiul, după ce a fost bătut cu spor și zvârlit în ciorbă, se lasă într-un clocot, cât să dea gust, apoi se scot bucățelele mai mari pentru a nu fi zărite de mofturoși în farfurie. Iar dacă vi se pare această operațiune mult prea complicată sau nu aveți timp destul pentru ea, puteți opta pentru blidișălul mic pe masă, cu usturoi în el, din care își pune fiecare invitat, după gustul și pofta inimii.
La sfârșit, după ce a fost pusă fierbinte în blide, se mănâncă molcom cu o bucată de pâine cu coaja rumenă, dar să nu se uite nici de salata de ardei iuți, care merge de minune cu ciorba rădăuțeană cremoasă. Astfel, vom avea în față o ciorbă care, mâncată cu usturoi, fierbinte, sau cu salata de ardei iuți, va ține la distanță răceala, va da „bujori în obrăjori”, după cum spun bunicile aici, și cel mai probabil va fi făcută și a doua oară.