În post, din câte am observat, oamenii locului au dovedit a fi foarte creativi. Iar dacă postul este și la început de primăvară, cum este cel al Paștelui, atunci nu este de cuviință să postim fără să dăm fuga în grădină, să vedem ce putem începe a folosi de pe straturi. Sau în cazul de față, de printre ele.
De cum dă puțin căldura, nu o să vedeți livadă, curte sau gradină în care să nu umble vreun gospodar cu vreo greblă, mătură sau lopată în mână. Și dacă gospodarul începe a cotrobălui, păi fiți siguri că roadele grădinii își dau coate, care mai de care să scoată capul prima.
Printre primele verdețuri care își fac apariția, chiar de vârful dealurilor e încă amorțit sub aerul rece al dimineții, este urzica. Pe lângă faptul că este extrem de sănătoasă, și des întâlnită în bucătărie primăvara, urzica obișnuia să fie și foarte, foarte des întâlnită și în izmenele odraslelor neascultătoare, iar dacă e să fim cu adevărat sinceri, eu mă număram printre ele.
Cumințirea celor neastâmpărați am înțeles cum se făcea, dar cum se face borșul?
Aveți nevoie de:
- O ceapă mare
- Un morcov
- Ardei gras roșu
- 3, 4 barabule (cartofi)
- Urzici (cu cât se folosesc mai multe, cu atât e mai multă sănătate în farfurie la sfârșit)
- Pătrunjel
- Leuștean
- O lingură, sau chiar două de pastă de tomate
- Puțin ulei
- O cană (sau după gust) de borș acru
- Sare
- Piper
Cum se prepară?
Luăm o oală mare pentru borș și o umplem cu cca 2 litri de apă, și o dăm la foc. Cât stă ea acolo, începem să tăiem ceapa, morcovul, ardeiul gras și cartofii.
* unele gospodine aleg să pună zarzavatul la fiert câteva minute înainte să pună cartofii.
Luăm apoi verdețurile și le zvârlim și pe ele în oală, tăiate mărunt, să dea un clocot. După ce s-au dansat toate câteva minute la foc iute, punem și urzicile, la fel, tăiate mărunt. Mai continuăm apoi să dăm gust borșului cu sare și piper.
Cât așteptăm să mai dea un clocot, împreunate toate de data asta, luăm o tigaie micuță în care facem des folosita prăjeală – adică, punem cam două, trei linguri de ulei, și cam două linguri de pastă de tomate, le amestecăm și lăsăm nițel la călit, după care „stingem” cu borș acru. Puteți pune cca o căniță la oala folosită aici, însă de obicei „acrul” borșului se decide după gustul fiecărei gospodine.
După ce observăm că încep să ia avânt la a fierbe, luăm tigăița și turnăm totul în oală, amestecăm, și lăsăm să mai dea un clocot. Să nu uităm să gustăm și noi, acum că e aproape gata, și să mai adăugăm ce pare a lipsi, pentru a fi siguri că are gustul delicios și nimic mai puțin.
La sfârșit mai punem puțină verdeață tăiată mărunt deasupra, și e gata de sorbit din farfurie.
*De știut*
- În acest borș (și în marea majoritate) se pune de obicei și tocătură. Tocătura este un amestec de legume, puse de gospodine în cămară, pentru iarnă, când acestea nu se mai găsesc cu o la fel de mare ușurință. Un fel de vegeta, dar nu uscată, ci sterilizată în borcane.
- Borșul de urzici nu se mănâncă doar în post aici, ci e doar modificat în așa fel încât să nu lipsească de pe masă nici în perioada lui. Se face la fel de des și cu smântână, iar dacă întrebați pe cei ce au golit blidele, majoritatea ar zice că parcă mai bun e cel ce nu-i de post. Dar rămâne să le gustați pe amândouă și să lăsați gurile să decidă.